Subiectul zilei de astăzi îmi este foarte drag pentru că îl consider extrem de important de înțeles și asimilat pentru o viață trăită cu scop, bucurie și împlinire. Am fost întrebată de un prieten acum câteva zile dacă aș fi vreodată ok să trăiesc nefericită. Și am răspuns, evident: “Nu, fericirea mi-o creez eu”.
Dacă nu te-ai oprit intenționat asupra credințelor și valorilor tale ca individ și mai apoi ca și familie, e posibil să trăiești și să părințești pe autopilot. În felul acesta te vei trezi într-o zi într-un loc nefamiliar, necunoscut și te vei întreba: “Cum am ajuns oare aici?” Dacă pentru tine acel moment este azi, lasă-l să fie un semnal de alarmă.
E foarte important să vorbim puțin despre perspective și seturi de credințe care ne vor influența parentingul și viața în mod pozitiv sau negativ. În acest articol voi poposi mai ales asupra Credințelor, urmând să revin cu un altul despre Valori. Vreau să vă introduc mai întâi două concepte extrem de importante în acest context:
Vă povestesc puțin din experiența mea ca să exemplific. Când eram mică am fost expusă unor situații traumatizante. Nu am meritat acel lucru, nu mi-a plăcut și nu mi-a făcut bine. Prin urmare, am fost ispitită să dezvolt CREDINȚE de tot felul începând de la: “Am permis asta, deci sunt un copil rău” până la “Nu poți avea încredere în nimeni, oamenii te vor dezamăgi mereu”.
Într-o zi însă, Dumnezeu mi-a oferit ocazia să dau un alt ÎNȚELES întâmplării mele. Mi s-a oferit oportunitatea de a alege să iert și să cred în schimb că “Ei (cei ce m-au rănit) sunt victimele. Sunt atât de răniți încât au rănit la rândul lor în moduri inimaginabile, chiar de către ei înșiși. Ei trebuie să doarmă în fiecare seară cu acest gând. M-a rănit enorm când s-a întâmplat dar nu trebuie să continue să mă rănească acel lucru. Eu sunt acum o femeie, care va ajuta astfel de oameni să ierte și să se ierte. Pentru că oamenii sunt în general buni.”
Asta a influențat enorm perspectiva mea asupra lumii. Privesc oamenii ca a fi în general buni, dar că sunt răniți și oamenii răniți rănesc. Am empatie și înțelegere față de ei, fără sa le scuz comportamentul.
Felul în care am interpretat propria experiență cu potențial traumatizant pentru toată viața mea, mi-a permis această perspectivă asupra lumii, care mă pune pe loc de slujire și nu de apărare constantă.
Felul în care tu percepi, respectiv răspunzi experiențelor și interacțiunilor tale, va fi așadar reflectat în modul în care privești lumea (worldview). Multe dintre credințele noastre sunt însă rezultatul direct al mediului în care trăim, nefiltrate prin valorile personale și deci nu au fost alese de noi, conștient. Noi putem însă să ajustăm acest worldview, să-l modelăm pentru a veni în sprijinul unor comportamente pozitive și a trăirii vieții la potențial maxim.
De ce crezi că e posibil să pui 2-3 oameni în fața aceluiași tablou, să-i întrebi ce văd și să primești trei descrieri diferite? De ce crezi că trei copii din aceeași familie, expuși acelorași circumstanțe și experiențe pot merge în trei direcții total diferite? E vorba de worldview și mindset, un set de LENTILE COLORATE, de credințe învățate, asumate, insuflate, prin care ei văd lumea și cum funcționează ea.
Atenție însă: credințele noastre nu NI SE ÎNTÂMPLĂ pur și simplu, ci le alegem de-a lungul timpului, conștient sau inconștient. Acest proces e bine a fi verificat constant, evaluat și supravegheat constant, mai ales la copii.
Începem în copilărie, prin curiozitatea născuta din ceea ce suntem. Fiecare dintre noi ne naștem cu un blueprint hotărât de Dumnezeu de dorințe, visuri, aspirații. Ele ne generează primele căutări. Aceste prime interacțiuni și răspunsul nostru la ele vor genera dovezile ce vor sprijini credințele noastre. Adică vom atașa ÎNȚELESURI experiențelor personale. Acest proces lăsat nesupravegheat poate conduce la credințe false și limitative. Copiii mici sunt egocentrici, vor avea tendința să personalizeze experiențele și să tragă concluzii cu privire la ei înșiși.
De asemenea, ne naștem cu niște nevoi fundamentale: de a fi iubiți, de a ne simți în siguranță, acceptați, doriți, de a aparține și a avea un scop. Când aceste nevoi nu le sunt îndeplinite, copiii vor atașa un înțeles legat de CINE sunt ei și ce trebuie să facă pentru a-și îndeplini aceste nevoi: “Nu sunt suficient de bun”, “Nu merit”, “Ca să merit iubirea trebuie să fac asta”, “Ca să obțin atenție trebuie să mă comport într-un anume fel”, etc
De asemenea, când sunt mici, copiii sunt ca niște bureței: asimilează ușor credințele celor din jur. Nu au încă abilitatea cognitivă să interogheze și să filtreze aceste credințe. Fiți cu mare băgare de seamă la ce îi expuneți și fiți prezenți pentru a-i ajuta să facă diferența între persoana lor și experiențele lor.
Pe când ajung să dobândească această abilitate ei înșiși, credințele deja asimilate sunt atât de adânc sădite în subconștient și parte din realitatea și identitatea lor, încât nu se mai gândesc să se îndoiască de ele. 95% din comportament derivă din subconștient, spun experții.
Credințele lor sunt influențate de modul în care percep și răspund experiențelor și interacțiunilor și mai departe ele vor determina la rândul lor alegerile pe care le fac, comportamentul și simțirile, interacțiunea cu alți, încrederea în ei, performanța academică, comportamentul, relațiile.
Noi, părinții, trebuie să fim atenți la CUM RĂSPUNDEM noi ca să nu le validăm mai departe aceste credințe.
Exemple de răspunsuri neechilibrate:
“Nu sunt suficient de bun.” Dacă asta e credința mea, atunci răspunsul meu poate fi:
Când corectăm aceste răspunsuri fără să înțelegem credințele din spatele lor, vom valida mai departe ceea ce cred ei. Să luăm exemplul unui bully: dacă i se va corecta doar comportamentul și va fi pedepsit pentru că a rănit pe cineva, i se va confirma ca este un băiețel rău, iar un băiețel rău nu se poate purta decât rău. Și așa intră într-un cerc vicios.
Nu vom confunda persoana cu acțiunea generată de o credință greșită. Dacă vom face asta, vom aduce “dovezi” care vor face ca acel comportament să devină parte din ei.
Adolescentă fiind, aveam standarde foarte stricte pentru auto-disciplină și aveam tendința să impun și altora (familiei în general) aceleași standarde. Mama mea, nefiind atentă la potențialul de a-mi face rău pe termen lung a început să-mi spună că sunt rea (mai mult în glumă) și mi-a dat și o poreclă, după un personaj răutăcios dintr-o TELENOVELĂ (nu glumesc). Așa că am început să învăț să trăiesc după așteptările ei și să îmi împietresc inima, pentru că oricum eram rea. Slavă Domnului că m-am trezit într-o zi și am avut capacitatea să-mi corectez acea credință ce îmi făcea rău atât mie cât și celor din jur. Vindecarea a fost însă un proces.
Strategiile de parenting care se focalizează doar pe corectarea unui comportament, fără să caute motivația inimii, și/sau credințele greșite, nu dau rezultate pe termen lung. Este foarte important să-i învățăm pe copii deprinderi, să-i recompensăm temporar. Și mai important este însă să creștem copii corect motivați și cooperanți. În loc să-i învățăm ce să facă, cum sa facă și să le spunem SĂ FACĂ bazându-ne doar pe ascultare și zilele lor bune, vom lucra conștient la motivația intrinsecă generată de credințele lor bune. Altfel este ca și cum am renova o casă fără să ne îngrijim de fundația care e în paragină sau a schimba o chiuvetă nouă ca să avem un flux de apă mai bun fără să ne atingem de țevile înfundate.
Prin urmare, când avem de adresat un comportament, e important să punem întrebări și să căutăm să aflăm contextul pentru a înțelege perspectiva lor (credințele) dar e bine să ne asigurăm și că nu sunt cauze fiziologice (stres, anxietate, boală) sau o alimentație deficitară, un somn deficitar, un mediu nesănătos care-i influențează (bullying de exemplu).
Înainte de a ne uita însă la copii e bine să ne întrebăm, fără nicio jenă sau vină, cât am contribuit noi la mindset-ul copiilor noștri. E timpul să facem NOI o incursiune în trecutul nostru ca să identificăm acele credințe limitative ce ne generează nouă impulsuri, reacții, alegeri greșite, amânări, etc.
Iată câteva exemple de astfel de gândire:
“Parentingul nu este despre a-i salva pe copii. Ei nu au nevoie de asta. Este despre a te salva, vindeca și elibera pe tine, ca părinte sau îngrijitor, de suferința psihologică și emoțională dobândită de-a lungul anilor. Parentingul este despre creșterea noastră, a adulților, pentru a le putea oferi copiilor un mediu fertil de înflorire și manifestare - darul prezenței conștiente. Nu-i putem iubi mai mult pe ceilalți decât ne iubim pe noi înșine.” (Gaspar Gyorgy - “Copilul invizibil”)
Acceptă-ți trecutul, acceptă ca te-a format uneori independent de alegerea ta, alteori cu permisiunea ta. Iartă și iartă-te în fiecare zi. Vestea bună este că nu există nici părinți, nici copii, nici familii perfecte. Și vestea cea mai bună este că ai tăi copii nu au nevoie de asta pentru a avea o relație bună cu ei înșiși și cu lumea, pentru a fi responsabili și a contribui.
Poți sprijini orice decizi că e adevărat cu dovezi generate de credințele tale. De aceea e foarte important sa decizi mai întâi CE CREZI.
“Când schimbi cum vezi lucrurile, ceea ce vezi se schimbă.” Dr Wayne Dyer
Ce alegi să vezi și să crezi în fiecare zi va determina direcția în care mergi în fiecare zi. Dacă alegi să vezi lumea într-un fel anume, vei avea puterea să schimbi lumea așa cum îți propui.
Majoritatea oamenilor au credințe limitative în ceea ce-i privește pe ei și contribuția lor. Cei mai mulți nu eșuează pentru că țintesc prea sus ci pentru că țintesc prea jos. Resemnați și obosiți de credințele greșite asimilate, majoritatea oamenilor supraviețuiesc doar. Oamenii mulțumiți de viața lor văd lumea foarte diferit față de mulțime. De aceea vor și întâmpina multă rezistență. Învață să interpretezi rezistența pe care o întâmpini ca semn ca ești unde trebuie. :)
“Whenever you find yourself on the side of the majority, it is time to pause and reflect.” (De fiecare dată când te găsești de partea majorității este vremea să te oprești și să reflectezi.) Mark Twain
Credințele majorității sunt formate inconștient, ca urmare a experiențelor și interacțiunilor lor cu lumea. Decide azi să fii responsabil pentru ale tale. Asumă-ți că și tu ai ales să crezi ce ai crezut. Dar gata!
Credințele tale îți vor forma obiceiurile (de părințeală, alimentație, îngrijire personală, etc.), obiectivele și vor deschide ușa “mediului” tău.
Cum îți slujesc credințele tale? Unde te-au condus? Ești sigur/ă că aici vrei să fii?
Unul dintre citatele mele preferate este cel al lui Henry Ford și mi-a condus viața și business-ul în ultimii ani: “Whether you believe you can or whether you believe you can’t, you’re right.” (Fie că tu crezi că poți face ceva, fie că nu crezi, ai dreptate.) Henry Ford
Dacă tu crezi că…
…”viața este așa cum e, trebuie să supraviețuiesc”, atunci vei trăi în resemnare, paralizat și vei abandona capacitatea ta creatoare.
…”a fi părinte e greu, dar cresc ei mari”, vei trăi grăbit, pierzând momente și stadii de dezvoltare extraordinare, resimțind părințeala ca pe o povară în loc de o bucurie continuă.
…”nu toți copiii trebuie sa fie doctori”, atunci nu vei investi în a-i seta spre succes, etichetându-i ca incapabili.
…”lasă că eu am dus-o și mai rău și sunt ok”, atunci vei da mai departe obiceiuri și credințe distructive sau limitative.
…”părinții mei m-au stricat, e vina lor”, atunci găsirea unor vinovați te va absolvi de responsabilitate și chiar așa vei trăi: iresponsabil.
…”am meritat ca mama să fie dură cu mine, că eram rea”, atunci te vei autopedepsi, autosabota, vei accepta poate relații abuzive, pentru că așa “meriți”.
…”eu n-am avut noroc”, atunci vei trăi la întâmplare, reacționând în loc să trăiești planificat și asumat.
…”eu nu sunt ca X”, atunci vei trăi într-o continuă comparare cu alții și în resemnare, fără să te oprești să vezi frumusețea din tine și modurile în care poți tu contribui, vei trăi fără bucurie.
Dacă ai crede în schimb că viața ta esta a ta, că meriți să visezi și să faci ceea ce-ți place, că ai multe de oferit și abia ai început, că e ok să ai zile proaste și că eșecul nu te definește, ci doar te oțelește? Dacă ai crede ca ești co-creator împreună cu Dumnezeu? Dacă ai crede că nu ai nevoie de permisiunea nimănui pentru a te înfățișa în fiecare zi vieții cu pieptul deschis și speranță în posibilități noi și că poți schimba destinul familiei tale ajustându-ți credințele, controlându-ți gândurile și fiind recunoscător pentru această oportunitate de “trezire”?
“I’m trying to free your mind, Neo. But I can only show you the door. You’re the one that has to walk through it. You have to let it all go. Fear, doubt, and disbelief. Free your mind. ” - Morpheus
Eliberează-ți mintea de tot ce nu-ți este folositor și alege azi ce vei crede, începând cu sfârșitul în minte. Despre mine oamenii vor spune: Carmen a trăit în fiecare zi muncind, râzând și creând pentru mulți alții. A făcut-o cu patos și responsabilitate, a stat în fața oamenilor ca exemplu (stâlp uneori), a condus cu viziune, a iubit cu extravaganță și a greșit cu încredere. Când eu mă duc, oamenii vor celebra o viață bine trăită. (Da, am lăsat instrucțiuni! :))
Credințele tale deja schimbă lumea într-un fel - poate la întâmplare, poate în rău. Poți alege consecințele trăirii tale acum.
Ca și concluzie: în relație cu partenerul de viață mai întâi, apoi cu copiii suntem cu oglinda înspre noi. Suntem configurați neuro-biologic să fim în relații: ne naștem, suntem răniți și ne vindecam ÎN contextul relațiilor. Lasă părințeala să te vindece și să te așeze pe drumul tău. Iubește nemărginit, asta nu e la tocmeală.
Cu mare drag de tine,
Carmen