Suntem la începutul unei serii practice în care vrem să învățăm “părințeala” împreună. Da, părințeala se învață! Nu ne naștem știutori la acest capitol și nu ne permitem să rămânem acolo. Implicațiile sunt mult prea mari!
Lecția 2 din seria “Părințeală fără tocmeală” este despre COMUNICARE. Comunicarea bună stă la baza oricărei relații sănătoase. Cele mai mari probleme din relații sunt probleme de comunicare. Dacă învățăm să facem asta bine, vom avea șanse mult mai mari să obținem cooperarea copiilor și să îi setăm înspre succes.
Vom avea în vedere atât ceea ce spunem cât și modul în care o spunem.
De multe ori îi întărâtăm mai tare pe copiii noștri prin tonul cu care ne adresăm lor. Ei trebuie să se simtă în siguranță când vin la noi (altfel în timp nu o vor mai face).
Știu că e frustrant când fac a mia oară ceva ce tocmai le-ai spus acum 5 minute să nu facă. Însă, dacă îți ieși din fire s-ar putea să faci exact ceea ce au vrut ei să obțină. Controlul asupra ta! Nu lua personal ce fac ei. Așteaptă 10 secunde (time-out pentru mami) și apoi vorbește cu ei. Nu uita că atunci când vorbești, modelezi. Nu reacționa și nu “scuipa” consecințe pe care nu le vei putea susține. Vor învăța că nu trebuie să te ia în serios că și așa nu te ții de cuvânt.
Ascultă-te bine! Te tângui, imitând tonul lor? Comunici dispreț sau nemulțumire când tot ce vrei să transmiți e dezaprobare față de un lucru făcut prost? Le pui etichete sau te adresezi lucrului prost făcut, în timp ce îi asiguri că a fost o greșeală sigur și că data viitoare vor alege mai bine?
Limbajul trupului e foarte important. Coboară-te la nivelul lor mai ales dacă sunt speriați.
Șoptește ca să îi ajuți să se liniștească și să-și coboare și ei vocea ca să te audă. Le vei insufla mult calm și siguranță astfel.
Empatizează cu ei chiar dacă simt mânie, însă spune-le că, în timp ce e ok să fie mânioși, nu e ok să rănească pe cineva, ceva sau pe ei înșiși în astfel de momente.
E ok să te vadă tristă, chiar dezamăgită de acțiunile/alegerile lor dar asigură-te că aud dezamăgire vis-à-vis de ceea ce au făcut, nu de ceea ce sunt ei. Dar atenție, nu le lăsa impresia că au putere asupra ta. Niciodată nu vei face ceva “din cauza lor”! E o responsabilitate prea mare pentru ei, plus s-ar putea să se folosească de această informație ca să te manipuleze.
Comunică clar mai ales acolo unde nu ar trebui să lași loc de negociere. Copiii ar trebui să fie ok cu un NU ferm. Dacă continuă să negocieze, amintește-le că DA-ul tău este DA și NU-ul tău este NU. Ține-te de cuvânt! E extrem de important dacă vrei să fii luat/ă în serios.
Comunică consecințele. Reiterează-le pe cele asociate unui anumit gen de comportament. Adu-le aminte că împreună ați decis asta. Noi aveam consecințe pre-stabilite și postate la vedere vis-a-vis de minciună, sfidare, a răni (pe ei înșiși, pe altcineva sau mediul/proprietatea). I-am învățat inclusiv să își accepte consecințale cu demnitate.
Comunică ferm și blând. Roagă-i să repete ce au auzit și înțeles. Pune întrebări ca să clarifici ce ți-au spus. Nu te pripi cu concluziile.
NU TE TÂNGUI. Nu negocia inutil și nu raționaliza cu ei ca cu un adult. Copiii nu sunt adulți. Câteodată e ok să spui doar ce ai hotărât fără să le explici cum ai ajuns la acea decizie. Alteori e bine să detaliezi când încerci să le obții cooperarea, dar atenție să nu supra negociezi și să le dai licență la a negocia în toate situațiile - este extrem de obositor.
Adu-le aminte periodic de deciziile luate, pentru a preveni tantrumurile. De exemplu: ai hotărât că nu vrei să se uite la TV când se trezesc dimineața? Comunică de cu seară: “te poți trezi înaintea mea însă nu vei da drumul la televizor, așa cum am hotărât împreună”. Sau “știu că e vineri seară și că de obicei ai voie pe ipad însă îți aduc aminte că ai pierdut acest privilegiu marți când ai _ _ _ _ _ _. Apreciez mult dacă îți accepți cu demnitate consecința și nu vei aduce vorba de ipad.”
Învață-i să te ia în serios prin consecvență. Dacă vor învăța că e pierdere de timp și energie să negocieze cu tine, atunci ești unde trebuie. NU, nu vor negocia pentru totdeauna! Promit! Trebuie să fii doar o DATĂ în plus mai puternică/fermă decât ei. Poți!
Comunică specific așteptările pe care le ai. Ai încredere în ei. Fraza “Fii cuminte” nu e doar enervantă, e nulă. Copiii o aud atât de des încât fiecare dintre ei va alege ce înseamnă pentru ei și poate va fi ceva diferit în funcție de zi și moment. Nu conține nimic specific și e ca și cum ai bate apa în piuă. Debarasează-te de această expresie și spune-le în schimb exact ce te aștepti de la ei. Descrie-le!
Fii specific/ă, mereu cu respect și cu fermitate. Și cel mai important este să te aștepți că vor face ceea ce li s-a cerut. Ai încredere în dorința și abilitatea lor de a alege bine. Dacă nu tu, cine? La început s-ar putea să trebuiască să-i verifici și să îi atenționezi mai des, mai ales pentru a-i ajuta să nu facă lucruri care să rănească. Fii prezent/ă și atent/ă să înlături ispita până ei capătă auto-control.
Fraza pe care ai mei o aud mereu este: “Ești prea mișto ca să te porți așa. Acest comportament nu e demn de tine. Te iert și mă aștept să realizezi și tu acest lucru. Te iubesc.”
Sunt multe lucruri de spus și de învățat despre comunicare. Știu asta foarte bine! Cele câteva aspecte abordate în acest blog au avut și au în continuare mare impact în relația cu copiii mei (4 la număr). Da, funcționează atunci când le punem în aplicare, cu consecvență și răbdare.
Dacă nu ai făcut-o până acum, vino alături de mine în grupul special creat pentru a învăța și a ne încuraja la a crește o generație de copii altruiști, generoși și încrezători că pot schimba lumea. Accesul în grup este gratuit până la data de 1 Mai 2020, moment în care grupul va deveni unul de suport pentru clienții cursului “Părințeală fără tocmeală - 30 de zile de hands-on parenting”.
https://www.facebook.com/groups/636231430285816/
Poți citi aici blogul introductiv al acestei serii:
https://carmenbusch.com/blog-64-scary-parenting
Cu drag,
Carmen,
Mămică de 4 copii