Știu serile în care stai cu tine însăți și te simți vinovată că de’... casa e un haos masiv, azi iar nu ai apucat să gătești, te-ai văitat puțin cam mult și ai mai și zbierat la copii ca descreierata și nejustificat (sau da).
Știu cum e să fii paralizată de gândul că nu ești SUFICIENTĂ sau SUFICIENT DE BUNĂ pentru a fi mamă.
Tu nu ești ca vecina care zâmbește mereu, are ton cald și pare să aibă mereu fusta călcată.
Tu nu ești că mama colegei de școală a fetei tale care miroase mereu a parfum de firmă și se laudă cu puiul prăjit și caserola de brocoli pe care a pregătit-o aseară. Tu ai pe sub geacă hainele în care ai dormit aseară și miroși a transpirație sau lapte de mamă.
Și nu ești nici ca soacra care îți spune “cum era pe vremea ei”.
Nici că sora ta care îți arată cât de organizată e ea (are liste peste liste) și cum ai putea să fii ȘI TU fericită și împăcată cu tine.
Tu ești tu: ruptă, extenuată, dezamăgită, obosită de dialogul intern și de a tot “para” lovituri de peste tot. Tu vrei să mai treacă o zi, și încă una, și încă una până “cresc mai mari.” Poate ATUNCI va fi mai ușor, mai bine.
Îți vine să renunți. Sau să te plângi. Sau să plângi… uneori ambele. Sau să sugrumi pe cineva.
Știu! Știu! Știu prea bine! Să le luăm pe rând!
Oh, cât de frumoasă ești tu! Doar TU ești TU și asta e minunat! Copiii tăi nu vor vrea NICIODATĂ o altă mamă. Să îți faci un tricou cu acest mesaj. Să ți-l scrii undeva la vedere. Să ți-l amintești când ți-e greu și când ești criticată.
Problema nu e la copii, la soț sau la lume. Problema e că ai uitat cât ești de frumoasă și că ai lăsat vina să te paralizeze și să te încătușeze. Ai abandonat coroana propriului mămicit și ai luat-o pe cea a așteptărilor celorlalți. Și nu ți se potrivește, pentru că nu e a ta. Te incomodează, te doare, uneori sângerezi de la ea, atât e de nepotrivită.
Cum scapi de ea?
1. DECIDE că nu e coroana ta. Tu ești tu, unică. Capul sus! Vreau să te duci acum la oglindă, să te uiți la tine, să-ți zâmbești și să spui: “Mulțumesc! Mulțumesc că sunt, că am zămislit, că sunt aleasa alor mei. Ce onoare! Ce bucurie!”
2. Decide ce e important pentru tine și familia ta. Nu doar că AI VOIE, TREBUIE! Familia ta e treaba ta, mă auzi? Și ești tot ceea ce familia ta are nevoie. Simți bucuria pe care o simt eu acum, în timp ce scriu?
3. Lasă vina, mămico! Decide că vina nu e niciodată bună, nu te va ajuta niciodată. Dă-i peste gură, pune-i scotch dacă trebuie, fă-o să tacă cu orice preț. Spală-te pe față, pune-ți blugii preferați și scoate jurnalul pentru idei. Ce e important pentru tine acum? Cine te inspiră și de unde înveți? Ce poți face în acest moment, cu ce ai și știi? Ce te va face să te simți mândră de tine? Fă acel lucru! Unul singur, cât de mic! Și apoi sărbătorește acel succes mic.
4. De fiecare dată când te simți VINOVATĂ, adu-ți aminte că atât vecina, cât și mama prietenei fiicei tale, soacra, sora, toate trăiesc cu această presiune de a performa conform “normelor”. Ce ar fi dacă tu ai schimba normele? Dacă ai avea curajul să îți îndrepți umerii și să întâmpini cu bucurie zilele știind că tu ești tu și ce e al tău e al tău?
Nu, nu sunt un avocat al leneviei, lipsei de planificare sau a mămicitului neglijent. Dimpotrivă! Sunt doar un avocat împotriva VINEI. Vina nu e de la Dumnezeu. Autocondamnarea nu ne va face bine. A nu se confunda cu CONVINGEREA. Condamnarea te sugrumă în timp ce convingerile te împuternicesc.
Când vrei să te pedepsești pentru domeniile în care simți că nu ești suficientă, adu-ți aminte că toate ne simțim așa! E adevărat! IUBESC următorul citat: “Be the woman who fixes another woman’s crown, without telling the world that it was crooked.” (Fii acea femeie care îndreaptă coroana alteia fără a spune lumii întregi că era strâmbă.) Unknown (Autor necunoscut)
Asta e femeia pe care vreau eu să o cresc. Și-mi amintesc mereu și mereu că “cei mici nu aud, ei VĂD”. De asemenea știu cât de puternică e influența tribului pentru copiii mei. Deci trebuie să fiu puternică, în timp ce cresc femei puternice (am trei fiice) și în timp ce învăț alte mame să facă același lucru. Asta nu poate face nimeni în locul meu.
Copiii mei trebuie:
Vina și rușinea sunt maladia emoțională a zilelor noastre. Spune-i NU! Când te simți vinovată, întreabă-te: “Ce pot să fac acum, cu ce am, pentru oamenii pe care îi iubesc sau poate pentru mine?” Poate e rândul tău, mămico! Știi când ești cel mai eficientă pentru cei pe care-i iubești? Nu atunci când ești stoarsă și fără vlagă, ci când ești plină de bucurie și energie creatoare. Nu uita de tine, draga mea. Promit că și soțul tău se va bucura să vadă din nou femeia de care s-a îndrăgostit. Ce îți dă energie? Ce te ajută să fii creativă și fun?
Un lucru pe care l-am învățat fiind mămică de patru, este ca atunci când copiii mei se ceartă să-i întreb: “Ce ai făcut TU greșit, nu celălalt?” A învinovăți vine la pachet cu a simți vina și vreau să îi protejez cât pot împotriva acestei maladii. M-am străduit să îi învăț a spune “Iartă-mă” și “Te iert”, nu doar “Îmi pare rău”.
Iată care sunt acele lucruri de care mie NU îmi pasă DELOC, dar deloc: să spun DA la toate “cerințele” sociale! Vă dau doar câteva exemple: mamă model la școală, mamă șofer, activități extracurriculare “doar pentru că toate lumea face”, note de 10 ce nu ne folosesc, călcat, asortat, zile de naștere care nasc super frustrări, cadouri excesive în situații ce nu contează, tehnologie în exces, bârfă, invidie, comparație (copiii AUD și VĂD, promit). Nu voi simți presiune socială și vină vis-à-vis de acestea.
Iată la ce zic eu DA:
Fără vină, mămico! Fii TU! Asumă-ți! Ridică-ți capul! Îndreaptă-ți coroana! Fă un pas înainte! Zâmbește! Îndreaptă-ți umerii! Așa! Și nu uita blugii preferați. <3
La mulți ani de 8 Martie!
Cu drag de tine,
Carmen