Azi a fost ziua Juliei, fetița noastră, care tocmai a împlinit 12 ani. Julia este preferata mea (alături de Melanie, Jayden și Katie ;)).
Dragi mămici, suntem atât de diferite și ceea ce ne face inima să crească e atât de diferit pentru fiecare. Stilul nostru de mămicit este atât de intim raportat la nevoile, chiar și traumele noastre vechi, că e tare greu să scrii un “manual” de Parenting (deși cochetez cu ideea ;)).
Când copiii mei erau mici organizam cele mai laborioase petreceri - tematica aleasă de ei, cu absolut totul asortat (de la fețe de masă, veselă, snack-uri, meniu, jocuri, etc.). Construiam toată “recuzita” din carton (soțul e arhitect, deci eu doar dădeam “comanda” din timp). Închipuiți-vă castele de prințese, turnul lui Rapunzel, trenulețul Thomas, labirintul Lego, pe care le picta tot el, soțu’, că e și artist. Da, noi doi suntem foarte diferiți!
Dar vă zic sincer, în timp am obosit. Da’ rău! După vreo câteva zeci de astfel de petreceri, mi-a venit mintea la cap și am început să îi întreb pe ei ce își doresc. Muuult mai simplu, dragelor! Iată câteva dintre ideile lor
Mișto tare de tot, parol!
Dar unele lucruri au rămas neschimbate.
Cu o seară înainte decorăm masa de mic dejun plus sufrageria cu ghirlande, baloane și tot tacamu’, dar fără mare tam tam cu asortatul. We just have fun!
Facem meniul cu câteva zile înainte: sărbătoritul își alege micul dejun și cina aniversară. Prânzul e de obicei la școală, deci nu se pune.
Copiii mei sunt destul de “previzibili”: dimineața comandă de obicei “pancakes and bacon” (clătite și șuncă). Da’ stați liniștite, că în timp i-am obișnuit cu gustul de “șunculiță de curcan”, iar clătitele sunt făcute după o rețea clasică, cu ingrediente alese cu grijă, da’ asta e: zahărul e zahăr și făina e făină, oricât de bio le-am alege :). V-am zis de regula mea de 80/20, da? Ei, asta e excepția de 20%! Nu mă judecați, vreau și eu medalia de “Mămica Anului”, la fel ca și voi <3.
Pentru cină fiecare alege diferit. De exemplu, Julia și-a dorit supă cremă de legume, creveți la tigaie (rețea lu’ mama, cu ulei de măsline, unt și vin alb… yuuuum) și chec cu pere și nuci. Vă miroase deja a scorțișoară și ghimbir? Rețeta e pe cât de simplă, pe atât de delicioasă, dar DA, are făină și zahăr :). M-am scos cu crutoanele pentru supă pe care le-am făcut în casă. Deci cumva sunt zâna salvatoare!
Dimineața ne trezim cu toții înaintea sărbătoritului să ne asigurăm că totul e perfect. Bineînțeles că tocmai atunci, Kate și Jayden își aduc aminte că nu au făcut “felicitarea de mâna” pentru Julia. Așa că sărbătorită e sechestrată sus pentru câteva minute. Între timp, Meli caută melodia care cântă de 14 ani de zile, la fiecare zi de naștere a copiilor, deci o ascultăm de 4 ori pe an. E piesa aia prostească rău, cu hipopotamul și cățelul ce dau din coadă glorios în timp ce își mișcă fundurile în armonie cu muzica. Iată linkul și îmi cer iertare în avans dacă v-am “ruinat” frumoasele momente de cântat “Mulți ani trăiască”!
Între timp, soțu’ gătește clătite la greu. Vă închipuiți viteza cu care tre’ să le facă pentru toți 4, da? Că tre’ să fie calde… să se topească untul pe ele. Închipuiți-vă scena: soțul cu șorț și cu paleta în mână, melodia cu hipopotamul și cățelul, io cu camera gata de poze și video, țipete către omu’ aniversat care vine jos frecându-se la ochi. Cu toții strigăm: “La mulți ani” și insistăm: “Haide, haide deschide cadourile”, pe când el/ea nici măcar ochii nu i-a deschis bine. Deci da, e un circ… dar e circul nostru.
Cadourile se deschid fredonând cântecul mai sus menționat, apoi vin clătitele: “Ce fel de gem vrei? Sau vrei cu Nutella? Nu mai avem, de când mama a citit rețeta pe internet… sorry. Vrei cu sirop de arțar? Ia și cu “șuncă de curcan.” Mama și tata nu au timp de stat jos! Sunt ocupați cu paleta, făcutul pozelor și să țină felicitările nepătate de unt.
Trece într-o clipită totul! Luăm vitaminele rapid și pornim spre școală, că în curând începe tura a doua, DUPĂ școală.
De dată asta mama e în priză cu meniul de cină. Bine-nțeles că a uitat să cumpere ceva și îl sună pe tati disperată: “Ia și smântână de aia grasă de gătit că altfel nu iese supă bună. Meli du-te în grădina după pătrunjel proaspăt, etc.” Creveții dispar din tigaie unul câte unul înainte să apuce să pupe farfuria.
Desertul îl face mama împreună cu sărbătorita, că vrea să învețe. E desertul ei preferat și vrea să îi învețe pe copiii ei la când o veni vremea. Deci măsurăm făina, zahărul și restul ingredientelor și punem la cuptor, în timp ce ne așezăm la masă. Mereu, mereu zicem o rugăciune de binecuvântare pentru sărbătorit/a la cină. Mă plâng puțin cum că e greu să am două fete născute în aceeași luna care au și o petrecere cu prietenii (a Juliei a fost Sâmbătă seară cu sleepover, karaoke, alt tort, alte gustări, altă osteneală), plus ziua lor specială. Asta înseamnă că în Octombrie trebuie să pregătesc 4 zile extrem de speciale.
V-am zis că sunt obosită?
Ei dar…
Și iar e cu dar….
Julia e preferata mea...
Și așa sunt și Meli, Jayden și Kate!
Mă rup în două zilele astea dar o fac cu toată iubirea. Când nu mai pot, le zic asta. Am uneori și câte o criză, dar mereu vor ști că în ziua în care s-au născut, NOI CELEBRĂM. Ne prostim, sacrificăm, facem giumbușlucuri (de exemplu mergem pe bicicletă, noaptea, cu cățelul după noi, că e special pentru Julia). Copiii mei, deși sunt învățați că nu sunt “buricu’ pământului”, vor simți că sunt valoroși, că viața lor are semnificație, că s-au născut cu visuri mari și îndrăznețe, pentru a aduce valoare în lumea lor.
La mulți ani comorilor voastre! Voi ce faceți special sau haios de ziua lor?
XoXo Carmen