Astăzi îți scriu ție, celei care te trezești în fiecare zi zvâcnind de dorința de a-ți lăsa amprenta în lumea ta.
Știu că nu sunt singura, știu că „noi, astea,” suntem mai multe decât lăsăm să se vadă :).
„Dar cum?” te întrebi. Unde să începi? Dacă ai ști de câte ori m-a ținut trează acest gând. Nevoia e mare, eu sunt una, și încă una mică.
Am învățat câteva lucruri în ultimii ani, pe care vreau să le aștern aici. Sper să te ajute. Pe mine mă ajută să le scriu.
Cel mai mult, în ultimii ani, am învățat nu să fac, ci să fiu. Să fiu EU, sinceră cu ce mă frustrează și unde vreau să găsesc soluții. Sinceră în ce privește călătoria, mesajul și, mai ales, publicul meu. Să le luăm pe rând.
Cine sunt eu? Cine ești tu?
Într-un fel, dincolo de marele adevăr că suntem ființe create cu și pentru un scop, suntem suma experiențelor noastre, nu? Oricare ar fi fost acestea, ele sunt ale tale și te-au adus unde ești acum.
Sunt atâtea amintiri din trecutul meu de care am fugit, de care mi-a fost rușine, de care aș fi vrut să fiu scutită. Dar adevărul e că le-am trăit. Au „dăltuit” în mine forme mai fine sau mai adânci, până când rezultatul a fost EU. Fiecare trăire (bună sau rea) a avut contribuția ei. În ultimele săptămâni, am cugetat mult la asta, atât pentru mine, cât și de dragul tău.
Știu că ți-a fost greu de multe ori. Dar, dacă ai încredere în mine măcar puțin, învață de la mine că e bine să revizitezi aceste lucruri, să ierți pe cine trebuie iertat și să folosești aceste experiențe ca pe o rampă de lansare, nu ca pe o piedică. Viața ta e a ta, nu fi prizoniera alegerilor proaste ale altora!
Știu că ai fost ținta unor mesaje greșite, dure, victima unor minciuni, mentalități limitate, abuzuri, traume, frici. Să continui?
Am trecut prin suferințe foarte mari, dar acum, după 40 de ani de viață, uitându-mă cine am devenit, sunt mulțumitoare. Fără aceste experiențe poate aș fi fost superficială, poate m-aș fi autolimitat, poate nu te vedeam. Însă, datorită lor, inima mea simte și se încăpățânează să ajungă la inima ta. Pentru că văd și știu că, dacă ai trecut pe acolo și încă ești în picioare, ești făcută din material tare. Oare îți permiți această bunătate? Să te apreciezi și să nu te mai vezi o victimă? Sau ce zici să divorțezi de această victimă și să te vezi victorioasă? Oare imaginea ta din oglindă va reflecta altceva? Oare proiecția aceasta îți va îndrepta ușor umerii și îți va vârî un surâs în colțul buzelor? Tu și eu suntem biruitoare și puternice.
Știu că ce îți propun acum nu se va întâmpla peste noapte și că e un proces lung și dureros. Nu voi subestima asta. Știu că s-ar putea să ai nevoie de ajutor (de la soț, o prietena bună, ajutor specializat poate, un jurnal, o mie de rugăciuni și multe lacrimi), dar fă-o!
Care e mesajul tău?
Am învățat, în ultimii ani mai ales, că pot avea autoritate doar acolo unde am încercat și am avut biruință. Acum, după ce am hotărât că suntem biruitoare, haide să stabilim în ce. Ca să te ajut, te voi întreba:
Unde ți s-a spus nu, și tu ai răzbit? Ce ți-au furat oamenii mici și tu ai reușit să recuperezi?
Unde ai mers împotriva curentului sau a credințelor populare?
Spune-NE. Spune-LE. Vrem să știm cât de greu a fost, câte ispite a trebuit să „păcălești”, ce trăiri ai avut.
Spune-ne despre acele situații în care a trebuit să faci alegeri grele, pentru că ce voiai MAI MULT era mai important decât ce voiai ATUNCI, pe loc.
Spune-ne despre îndoielile pe care le-ai avut și despre acele momente în care te-ai simțit singură și mică. Spune-ne despre genunchii scrijeliți și despre capul plecat.
Dar spune-ne și despre strălucirea din ochi când ai REUȘIT. Spune-ne cum ți-a fost din ce în ce mai ușor cu fiecare pas neînsemnat înainte.
Încurajează-ți tribul cu sinceritatea ta. Oamenii la care vrei să ajungi vor să audă o voce plină de convingere și pasiune, nu un manual de instrucțiuni. Mă auzi oare?
Eu voi menționa (doar ca să deschid discuția) acele seri (muuulte de fapt) când stăteam să învăț cu mâinile la urechi, pentru că în camera alăturată era chef, muzica era prea tare, iar eu trebuia să intru la Medicină. Ori despre acele seri în care alegeam (în liceu fiind) să îmi schimb ritmul circadian ca să pot sta trează între 12:00 noaptea și 3:00 dimineața ca să învăț, pentru că trebuia, dacă voiam o altă viață. O, ar fi fost mult mai ușor în acele momente să cedez și să îmi spun: „Asta e, nu am cum, e greu.” Mă auzi?
Publicul tău?
De ce, mă întrebi, să îți limitezi publicul? Pentru că, atunci când te adresezi tuturor, te adresezi nimănui. Nimeni nu va lua personal mesajul tău.
Ce te frustrează enorm? Unde vrei să oferi soluții și cui? Cine trebuie să audă ce ai de spus?
Claritatea vine din bunătate, zice Brene Brown, și eu sunt de acord cu ea :) Nu e ușor să scoți anumite persoane din public, dar, dacă nu faci asta, mesajul nu va fi clar.
Personal a trebuit să aleg în anul trei de facultate, când deja știam că nu voi practica Medicina (drumul a fost lung, dar mi-am dat seama că nu era pasiunea vieții mele și nu voiam o viață în sclavia profesiei), să termin facultatea cu bine. Vocea din capul meu îmi zicea că, dacă vreau să ajung LA EI, acesta e prețul. M-a costat trei ani și multe nopți de sesiuni în care simțeam că „pierd vremea”.
Dar AZI văd de ce a trebuit să fac asta. Colaborez cu mulți medici și împreună creăm niște punți solide între două lumi aparent lipsite de legătură. Prin ei am ajuns și la alți oameni cu influență și azi avem o platformă de aproape 20.000 de persoane, care e în creștere. Împreună vom ajunge la mulți.
Tu ce vieți vrei să schimbi? Fă pentru UNUL ce ai vrea să faci pentru TOȚI. Așa începe schimbarea. Însă efectul de undă se va face simțit. Îți promit.
Știi de unde am convingerea asta? S-a întâmplat în fața ochilor mei de multe ori atunci când eu m-am decis să îmi iau viața și mesajul în serios, când am decis că ce am eu de făcut contează și poate schimba lumea. Am văzut, de asemenea, că o maree în creștere ridică toate bărcile.
Așadar, fă ce ți s-a dat, ce e fața ta și se uită în ochii tăi, expune-te cu curaj și lasă mingea să se rostogolească. Nu știi unde te va duce.
Dar, când vei ajunge acolo, vei fi pregătită, dacă te trezești în fiecare zi cu un scop. Despre asta, în blogul următor, despre „Asumare”.
„Chemarea ta este acolo unde ceea ce îți aduce bucurie se intersectează cu nevoile lumii.” - Frederick Buechener