ALOHA!
Azi am decis să fiu vulnerabilă! O să vorbesc despre mine și despre ce se poate întâmpla atunci când decizi să schimbi monologul uzat și care nu îți mai folosește. Sper din toată inima că (ne)înțelepciunea mea să te lanseze și pe tine înspre acele decizii înțelepte pe care tot amâni să le iei :).
Sunt o femeie care încurajează alegerea și asumarea unui stil de viață sănătos și nu dietele sporadice. Deși am aceeași greutate ca în liceu, nu am ținut niciodată o cură de slăbire și nu am promovat niciodată un anume stil alimentar (altul decât unul sănătos ;)). Nu voi comenta acum vis a vis de conținutul farfuriei noastre, deși o conversație sinceră pe tema asta se cere curând.
Însă oricât am încerca, suntem uneori forțați, alteori nevoiți să fim în contact cu toxine, chimicale: să bem apă “din aia”, să ne hrănim cu alimente “din alea”, să respirăm aer (exact) “din ăla”! De voie, de nevoie alegem uneori să interprindem acțiuni nesănătoase/atipice, ori chiar să facem excese (că deh… suntem în vacanță… sau e sărbătoare… sau ne grăbim). Avem fiecare povestea noastră.
Ei, așa au arătat pentru mine sărbătorile astea și concediul și nu îmi cer scuze pentru asta. M-am bucurat de acele momente. Cât de bune au fost acele tagliatele cu sos de usturoi și creveți! Dar să revenim la subiect!
Zilele trecute (și când zic “zile” sunt foarte îngăduitoare cu mine :)) am început să experimentez câteva lucruri pe care nu le-am mai experimentat de mult:
Balonare: Da! Am făcut exces de gluten. Pâinea pentru mine e ca și ciocolata pentru unii dintre voi.
Accese de furie (Garda jos Carmen, spune tot!) și chiar gânduri negative: Sunt foarte atipice mie, care pe o scară de la 1 la 10 sunt un optimist de 15! Nu exagerez. Însă “zilele” astea am fost tot mai critică cu cei apropiați mie.
Cedarea cu ușurință la tot felul de ispite: Mai iau DOAR o felie de pâine sau sala poate să mai aștepte o zi… sau poate chiar o săptămână.
Combo-ul canapea-televizor a început să apară mult mai atractiv decât o carte bună. De obicei petrec puțin timp în fața telelvizorului și chiar dacă vizionam un serial, făceam excerciții pe podea în timpul acestuia. “Zilele” astea am fost mult prea sleită.
OBOSEALA accentuată: De obicei pe mine mă energizează concediile și drumețiile. Știu sigur că nu mă simțeam obosită de la mersul pe jos sau înnotat (înnotat e cam mult spus pentru că eu mai mult mă bălăcesc… și asta foarte puțin dacă e să fiu sinceră până la capăt :) ).
Apatie: Îmi era greu să mă mobilizez să fac acele lucruri care îmi fac plăcere de obicei.
Erupții cutanate: Fiecare avem modul nostru de a decompensa iar erupțiile sunt din nefericire modul meu :(.
Săptămâna trecută eram la restaurant, pe o terasă cu vedere spre mare și priveam apusul. Tocmai ce servisem cina când… Jayden, băiețelul meu în vârstă de 8 ani, se uită înspre mine și zice: "Mami cred că toți am pus ceva kilograme pe noi de la mâncatul în oraș, nu-i așa ?" BOOM! Atunci și acolo am luat o decizie:
Am hotărât să schimb monologul atât de exersat în ultime luni (Ok, nu era vorba de zile, m-ați prins!): “Va fi atât de greu să revin la sală după o pauză lungă. Nu merit și eu să mănânc ce îmi place? Și la urma urmelor sunt încă tânără, îmi voi reveni repede după această pauză”.
Am început în schimb să fac un exercițiu simplu de imaginație. Mi-am imaginat că sunt la sală, pe bandă (cei ce mă știu, știu că obișnuiam să spun că urăsc să alerg), alături de un trib fericit și disciplinat. Sala era una luminoasă, cu muzică bună și oameni făini. Mă imaginam trezindu-mă devreme, cu cafeaua în mână și cu dorința de a-mi începe ziua ACOLO afară și nu AICI în casă. Am zăcut prea mult înăuntru. Mă vedeam în mașină ascultând o muzică bună și anticipam energia pe care aveam să o simt după timpul petrecut la sală. Mi-am imaginat ducându-mă și la cumpărături pentru a mă “cadorisi” cu niște leggins misto și un top relaxat dar young. Ei bine, da! Chiar am fost la cumpărături! Și asta a fost un exercițiu care chiar m-a ajutat! :)
Apoi am făcut puțin research. Am găsit două săli care se potriveau descrierii mele și mi-am făcut abonament la ambele. Mi-am luat o lună să mă decid care e preferata mea. Mi-am promis să fiu în formă când vin în Martie în România ;). Să am un plan pe termen scurt mă ajută să rămân focalizată. Nu vreau să uit să vă spus că după prima zi de mers la sală m-am răsfățat cu un masaj (că deh, aveam nevoie de un drenaj limfatic).
Apoi am trecut la felul meu normal de a mă hrăni. Mi-am adus aminte că durerea actuală (toate cele enumerate mai sus) e mai mare decât aceea de a spune nu unei felii de pâine (sau orice va împiedica pe VOI să fiți cea mai bună versiune a voastră).
Mi-am comandat kitul de detox de la doTERRA (Cleanse and Restore).
M-am dus la magazinul meu naturist preferat și mi-am făcut stoc de alimente curate și hrănitoare (ciuperci, spanac, ardei, roșii bune, afine, avocado, paste fără gluten din amaranth, quinoa, orez brun, linte, fulgi de ovăz, lapte de migdale, nuci de toate felurile, păstrăv afumat sălbatic, ouă de la găini “plimbărețe” - ca să numesc doar câteva dintre “bunătățile” care au ajuns în coșul de cumpărături.)
Azi vă scriu dintr-o cafenea unde mi-am comandat doar o cafea simplă, neagră. Am început ziua la sală, apoi m-am înfruptat cu un suc verde (de fapt e galben LOL) și cu o porție din nutrienții mei dragi (LLV, Terrazyme, Copaiba softgel). Scriu și mă bucur.
Se face că profesorul de pian al copiilor noștri a planificat și el să fie la aceeași cafenea, la aceeași oră, așa că mă înfrupt (și) cu muzică clasică și gânduri de bine.
Detox-ul complet îl voi începe în câteva zile. E mai ușor să începi Luni decât Vineri. :) Pe seară am planificat un stir fry cu paste din orez brun, piept de pui (fără antibiotice și hormoni) și muuulte legume (de toate că așa îi sade bine unui stir fry care se respectă.) Ca și aperitiv vom servi edamame în păstaie că așa le adora adorații mei. Le voi “fierbe” doar câteva minute și le voi stropi cu sare kosher sau roz de Himalaya (deja salivez). Am și un quacamole planificat cu chips-uri din legume. Să vină seara, zic!
Voi ce win-uri (victorii) ați experimentat recent? Împărtășiți și cu noi! Suntem atât de critici față de noi înșine în mod normal - haideți să celebrăm aceste momente de “trezire” împreună! De ce? Pentru că e important să ne amintim mereu: YES, YOU CAN! Eu sunt probabil prima care a trebuit, acum, la început de 2019, să-și amintească acest lucru.
Cu drag de voi,
Carmen