Nu, nu m-am reprofilat, n-am devenit food blogger, dar dintotdeauna mi-a plăcut să gătesc. Mai nou vreau să experimentez și să mă bucur de timpul în bucătărie cu plozii. Și din moment ce eu împărtășesc de obicei din viața mea ce simt că îmi iese ok, vin cu încă un blog despre mâncare (am presimțirea că vor mai urma).
Ieri am făcut cea mai gustoasă și nouă rețetă de paste. Nu, nu e sănătoasă, dar poți salva asta cu o salată delicioasă alături.
De ce rețeta asta? Pentru că cea mai dulce bonă pe care am avut-o vreodată pleacă la facultate și ieri a fost ultima ei zi cu Katie, care a plâns când îi făcea cu mâna la plecare, așa de minunată este Melanie.
Am întrebat-o, ca și musafir, care e mâncarea ei preferată și a zis că penne alla vodka. M-a lăsat mască pentru că nu făcusem niciodată, mai ales că e cu gluten și cu smântână pentru frișcă. De gluten poți scăpa alegând paste fără gluten dar de smântâna pentru frișcă, ba (cel puțin nu dacă vrei delicioșenia care mi-a ieșit mie :)).
Te avertizez că eu rar lucrez după rețete și nu știu nici să fac poze, deci trebuie să-ți folosești puțin imaginația.
Am folosit următoarele ingrediente:
Am spălat și crestat fundul roșiilor și le-am aruncat într-o oală cu apă ce dădea în clocot preț de câteva minute (până încep să se decojească singure), după care le-am scos și le-am pus pe un pat de gheață.
Separat am pus la fiert pastele pentru că aveam nevoie de apa în care au fiert. Le vrem al dente pentru că se vor mai scălda puțin în sos, mai spre final.
Am tocat usturoiul și șalotele și le-am pus la sotat în untul încins, cam 4-5 minute (atenție să nu se ardă). Nu mi-a păsat cât de mare le-am tocat pentru că urma să le pun la blender.
După ce roșiile s-au răcit nițel, cât să poată fi manipulate, le-am curățat de coajă (cred că dezpielițat îi zice în lumea celor profi) și-am făcut suc de roșii din ele, în blender. Te sfătuiesc să mai lași ceva bucăți de roșii deoarece urmează să la bagi din nou în blender, mai târziu. Le-am turnat peste amestecul de șalote și usturoi, am adăugat și fulgii de ardei și le-am gătit împreună câteva minute. Apoi am adăugat acest amestec în blender (e o preferință de-a mea, nu-mi plac bucăți de ceapă în sosul de roșii) și le-am blenduit până la consistența dorită. Am turnat apoi amestecul înapoi în cratiță și am adăugat vodca. Am amestecat bine, după care am oprit focul.
Îți spuneam mai devreme că avem nevoie de apa în care au fiert pastele așa că după ce s-au fiert, am păstrat lichidul. Vă recomand paste de calitate care pot aștepta câteva minute înainte să fie scăldate în sos, fără să se lipească. După ce le scoateți din apă eventual le clătiți bine cu apă rece.
Înapoi la sos. Dăm drumul iar la foc și adăugăm cam ½ de ceașcă de apă de la paste, smântâna și ½ din Parmezanul ras. Amestecăm până se topește brânzica, stingem focul și adăugăm pastele. Le încorporăm ușor, cu o spatulă așa încât să nu se rupă tubuloasele noastre și apoi punem restul de Parmezan. Dacă sosul e prea gros, mai adăugăm din apa în care am fiert pastele. Dacă e prea subțire, putem adăuga câteva linguri de pastă de roșii de calitate și mai fierbem nițel, cam 1-2 minute - că vrem pastele să rămână întregi. La sfârșit mai punem sare dacă mai e nevoie. În farfurii putem presăra ceva Parmezan ras și câteva frunze de busuioc proaspăt (eu l-am luat din grădină) cu care am ornat fiecare farfurie în parte.
Separat am făcut “garlic bread” - baghetă de casă cu unt și usturoi. Tăiem bagheta pe jumătatea lungă, vopsim una dintre jumătăți din abundență cu unt și punem usturoi - eu folosesc pudră de usturoi dar se poate și usturoi proaspăt, pisat. Împerechem jumătățile, învelim totul în folie de aluminiu și băgăm la cuptorul încins pentru câteva minute. Această pâinică e o însoțitoare perfectă, care curăță farfuria de sosul rămas la final.
Separat am tras o salată de verdețuri (cu tot ce-ți place în ea), ornată cu ulei de măsline și oțet balsamic. Am servit și o apă minerală bună iar pentru adulți un vin roșu, mișto. Am avut iar parte de degete linse și întrebări de genul “Mai este?”.
Fiu-meu vorbea și a doua zi despre această rețetă și probabil că va rămâne în familie ca și mâncare de confort (așa le zic eu rețetelor astea mai puțin sănătoase).
Melanie a noastră, căci cu ea am început, a declarat că a fost cea mai bună rețetă de penne alla vodka pe care a mâncat-o. Meli a mea a făcut ca desert un tort din ciocolată cu frișcă de casă și afine iar la final au jucat cu toții baschet cu burțile pline și fericite.
Copiii au ales ca și mulțumire pentru Melanie o pătură moale de tot pentru camera ei de cămin (noi avem un fetiș cu păturile, jur). Și-așa am încheiat frumos o seară și un parteneriat de o vară. Cel mai mare compliment este când bona îți mulțumește pentru o vară extraordinară!
Iubesc enorm faptul că pot să creez joburi, de orice fel ar fi ele și că am oportunitatea să ușurez, chiar și temporar, viața unui om. Să ne ajute Dumnezeu pe fiecare să facem asta.
Cu drag de tine, Carmen