Ieri am uitat pentru câteva momente CINE sunt și A CUI sunt. Nu-mi amintesc ultima dată când am trăit o zi atât de grea precum cea de ieri. Frustrare, nemulțumire, discuții lungi și grele, lacrimi, “focuri” de stins în timp ce altele se aprindeau și peste toate astea… capul spart al mezinei mele și un webinar planificat de mult de la care nu puteam lipsi. Un adevărat “furnal” de ale cărui “flăcări” aș fi preferat să scap cât mai repede.
Preț de câteva ore m-am simțit neputincioasă și neînțeleasă. Cu cât încercam mai mult să mă fac înțeleasă, cu atât eram mai “hulită” (cu atât eram mai rău privită). Unele reacții și comentarii m-au surprins de-a dreptul. Nu, m-au șocat mai bine zis (deși știu că sună a clișeu).
A trebuit să dreg lucrurile pe moment deoarece 4 perechi de ochișori o vedeau pe mami plângând și, așa cum am mai spus, un webinar planificat de mult mă aștepta în câteva ore.
Am întors lucrurile pe toate părțile, am încercat să fiu empatică și să recurg la uneltele din ceea ce știam a fi TRUSA DE PRIM AJUTOR a liderului ce își iubește echipa. Asumă-ți eșecul, recunoaște-ți partea de vină și găsește mai târziu o soluție pe termen lung.
După ce am pus patru căpușoare pe perne și ne-am rugat cum n-am mai făcut-o demult, am purces la a-mi linge rănile (pentru prima dată în ziua aceea deoarece altii avuseseră prioritate.)
Mi-am făcut un platou cu bunătățuri (brânză, măsline, chifteluțe din curcan, biscuiți fără gluten, ridichi și ceapă verde ;) ). M-am uitat la “Royal Pains” - un serial cu doctori ( LOOOOVE it! Acum știți de unde învăț eu Medicina. LOL). Apoi am profitat de liniștea nopții pentru a asculta câteva webinarii care să mă inspire. Simțeam cum îmi revine pofta de a iubi și a sluji. La urma urmei, asta înseamnă leadership-ul, nu?
În dimineața asta, în loc să trec direct la a citi mesaje și a vedea unde este nevoie de mine (cum am făcut în ultimele zile), am decis să-mi încep ziua altfel. Am citit din Biblie și am parcurs câteva pagini dintr-o carte despre chemarea personală. Am fost provocată să mă gândesc din nou la CINE sunt și ce sunt CHEMATĂ să fac. Am fost compleșită de pacea pe care am experimentat-o și ochii mi-au fost deschiși, puțin câte puțin, pentru a înțelege câteva lecții importante din “furnalul” zilei de ieri.
Prima, și cea mai importantă lecție, este cea cu care am început: NU uita CINE ești și A CUI ești. Când adevărul cu privire la identitatea și apartenența noastră este temelia pe care ne clădim viața, atunci “flăcările furnalului” ne vor rafina și ne vor întări, în loc să ne consume.
Eu sunt chemată în primul rând să fac ceea ce este bine înaintea lui Dumnezeu și să fiu responsabilă/să administrez bine ceea ce mi-a fost încredințat mie (emoțiile, reacțiile, cuvintele, resursele, relațiile mele).
Chemarea mea este exact asta: a MEA. Rolul meu nu este să ajustez părerea celor din jur referitoare la chemarea mea și nici să corectez percepția lor vis a vis de mine, cu atât mai mult atunci când suntem în mijlocul “furnalului”. În situații dificile, lasă-te călăuzit de Dumnezeu! Oamenii vor avea mereu o părere despre cum ar trebui să îți trăiești viața și ce decizii ar trebui să iei. Fiecare dintre noi suntem însă responsabili în primul rând înaintea lui Dumnezeu și de El ar trebui să ascultăm mai presus de orice. Aceasta este lecția numărul 2.
Am fost învățată să îmi verific mereu motivațiile și să iubesc necondiționat. Încerc să fac din aceste lucruri o practică constantă în viața mea. Sunt momente în care mă surprind egoistă și îi mulțumesc lui Dumnezeu că este alături de mine, că îmi schimbă inima/motivațiile și mă ajută să iubesc necondiționat. Asta e lecția numărul 3.
Când ești neînțeles sau înțeles greșit, nu căuta să te aperi. Nu deveni defensiv atunci când alții îți chestionează intențiile și motivațiile. Cu cât o faci mai mult cu atât te învinovățești mai tare - paradoxal, nu? Încearcă mai degrabă să asculți și să oferi încredere chiar celor ce te acuză. Nu deveni răzbunător. Asta e lecția numărul 5, una extrem de importantă.
Fă-ți ție însuți un bine și crează-ți spațiu de vindecare și de protecție. Poate că pentru o vreme va trebui să te îndepărtezi de anumite situații (sau chiar persoane). Fă-o cu cele mai curate intenții și nu închide niciodată definitiv ușa înspre o inimă. Suntem chemați să fim făuritor de punți. “Flăcările furnalului” au potențialul de a crește interdependența dintre noi și de a ne consolida ca și echipă. Asta a fost lecția nr 6.
Dumnezeu mi-a adus aminte că în mijlocul “furnalului” sunt chemată, ca și lider, să ofer soluții fără să arăt cu degetul și să caut să găsesc vinovați. Să renunț la mine, la dreptatea mea, la reputația mea și să ofer soluții este lecția nr 7.
Apoi El mi-a adus aminte să nu țin pe nimeni cu o mână de fier, ci să ofer oamenilor libertatea să se îndrepte în direcția spre care ei sunt chemați să se îndrepte. Fiecare e responsabil și capabil de a face alegerile pentru care e pregătit. Nu am nici un drept să intervin acolo unde nu sunt invitată (și asta e greu ca și lider de organizație). Dar wow, e eliberator. Mai mult, bucură-te pentru oameni, chiar și pentru cei care aleg să plece din organizația ta. Ei sunt mult mai importanți decât succesul tău. Asta a fost lecția numărul 8.
Lecția numărul 9 are de-a face cu un adevăr pe care trebuie să mi-l amintesc mereu și mereu: să întâmpin toate provocările cu încredere și fără teamă. Când lucrurile îmi scapă de sub control, frica își face locul în inima mea. Realitatea este însă că sunt foarte puține lucruri pe care chiar le puteam controla. Cu siguranță nu suntem în controlul “furnalelor” din viața noastră. Putem însă controla modul în care răspundem și putem alege să acționăm cu încredere în ACELA care este cu adevărat în control (ACELA care este mult mai interesat de ceea ce eu pot să devin pe termen lung, decât de confortul meu de moment).
Și la final, IUBEȘTE-TE suficient încât să accepți că nu-i poți mulțumi mereu pe toți. Te rog, nu încerca! E de-a dreptul extenuant. Iubește-i pe toți și caută să-L “mulțumești” pe Dumnezeu. Fii credincios chemării tale și niciodată, dar niciodată nu-i judeca pe alții. Nu știi de unde vin și prin ce trec oamenii la un moment dat.
Sper că lecțiile învățate de mine în millocul “furnalului” să vă ajute și să vă încurajeze atunci când veți trece voi înșivă pe aici, știind că nu sunteți singuri.
Cu mare drag,
Carmen