Blog



Povestea mea

Nu-mi aduc aminte să fi simțit vreodată că trăiesc doar pentru mine. Nu știu dacă mi se trage de la propria-mi durere sau am fost născută pentru acest scop, acela de a întâmpină oamenii în drumul lor și a mă prinde de mâna cu acei pe care să îi pot influența (și vice-versa), ca ei la rândul lor să-i influențeze pe alții.

De când mă știu am privit lumea cu lentile diferite. Nu am știut să accept NU că și răspuns mai ales dacă el avea de-a face cu ceea ce puteam să devin sau cu modul în care puteam ajuta pe cineva.

Când eram mică mă ridicăm împotriva băieților din fața blocului care erau agresivi cu fetele. De multe ori mi-o luăm în freza, dar mă aruncăm oricum. :)

Apoi m-am ridicat pentru a veni în apărarea surorii mele mai mici atunci când cea mai mare o agresa.

Apoi, de-a lungul vieții de adolescent, m-am ridicat împotriva nedreptății la școală, în societate, în diferite moduri și cu diferite roluri, în funcție de vârstă și de circumstanțe. 

Cea mai mare nedreptate mi s-a părut mereu trăirea în resemnare și renunțarea în fața provocărilor și a greutăților. 

Am crezut mereu că dacă alții au putut, atunci pot și eu, putem și noi.

Am înțeles repede că schimbarea vine în urmă unei investiții mari, dar am ales greul în locul regretului și a resemnării (un mai mare greu după calculele mele).

Când am început să citesc cărți despre leadership și dezvoltare personală le-am citit mereu cu dorința de a da mesajul mai departe.

Când am înțeles că, dacă am reușit să mă eliberez pe mine de “cele urâte și grele”, sunt datoare să mă întorc să îi iau și pe alții cu mine, atunci am devenit puternică și responsabilă.

Nu am căutat oportunități de a vorbi, ci am vorbit în contextul în care mă aflam și am fost mereu înconjurată de oameni care fie râdeau de optimismul meu “obraznic” (pe ei am învățat să îi ignor), fie erau uimiți și voiau să stea aproape. Abia împlinisem 20 de ani când am înțeles că sunt lider și am simțit responsabilitatea unei vieți trăite bine, cu scop, care să inspire și să elibereze pe mulți de mindseturi care nu îi slujeau sau de minciuni pe care le moșteniseră, conștient sau inconștient. 

De curând m-am “trezit” lider al unei comunități de zeci de mii de oameni care nu doar că îmi ascultă mesajele, îmi cer mai mult, îmi spun că îi inspir. Promisiunea mea față de ei a fost și este următoarea: Mă voi îngriji să rămânem ancorați cu demnitate și integritate în valorile și misiunea noastră, mă angajez să fiu aducătoare de vești bune, de speranță și voi lupta împotriva ignoranței și a acceptării status-quo-ului care ne ține departe de potențialul nostru. 

Experiență cea mai revelatoare pentru mine a fost când aveam 11 ani și eram martoră a revoluției din ‘89. Atunci m-a luat prin surprindere... nu, m-au șocat - comentariile bărbaților purtători de steaguri și arme, care-i așteptau “pe ei, pe americani, să ne ajute”. Mi-am promis să nu depind niciodată de un american (între timp m-am căsătorit cu unul :)).

Atunci, in ‘89, în mijlocul unei străzi aglomerate si zvâcnind de zgomote care aduceau atât a teamă cât și a speranță, a fost momentul în care am decis să devin o luptătoare pentru mulți. O fac in felurite moduri dar unul dintre metodele preferate este coaching-ul. 

Înapoi la conjunctura de lider de comunitate mare și în creștere: la început au fost întâlnirile și trainingurile de echipa, apoi blogurile și acum anunț un...PODCAST.

Pentru cine dintre voi îmi doresc acest podcast și de ce m-ați asculta în fiecare săptămână? 

Pentru aceia dintre voi care poate lânceziți în “captivitate” (de orice fel ar fi ea) îmi doresc să pot, cu blândețe și sfaturi practice, venite din experiența mea personală, să vă întind o mână de ajutor inițial (am avut și eu “captivitățile“ mele, știu ce spun… și știu cum am scăpat), sperând ca mai apoi să înaintăm împreună spre o viață trăită cu scop.

Pentru voi, cei care ați pornit pe drumul cel bun dar poate v-ați blocat undeva pe parcurs (indiferent de motiv). Creierul nostru face o treabă extraordinară în a ne sabota atunci când ideile noi, poate trăsnite (și tot ce e nou poate fi interpretat așa de creierul nostru) pare să amenințe status quo-ul.

Pentru aceia care sunteți în căutarea unui vis, care vă doriți să fiți parte din ceva mai mare decât voi, parte din schimbare, parte din soluție (indiferent de care ar fi problema) - permiteți-mi să vă ajut să vă identificați frustrările generatoare de viziune. Și să vă ajut ulterior la a “croșeta picioare” pentru viziunea voastră. Fac asta de mult timp atât acasă cu ai mei, cât și în comunitatea mea. 

Pentru voi cei care sunteți pe val… vă trăți viața și visele cu sens, cu impact, iar oamenii se uită la voi pentru direcție și îndrumare (it can be a lonely place și aveți și voi din când în când nevoie de un suflu proaspăt de inspirație și motivație).

Pentru cei dintre voi sătui de trăit pe autopilot, care vreți să aveți un sentiment de control asupra propriei vieți și a direcției în care vă îndreptați, un soi de mândrie autentică dacă vreți.

Pentru voi toți îmi doresc să fiu disponibilă, în fiecare săptămâna, cu drag și autenticitate, spre a vă fi de folos, pentru a vă ajuta să înaintați fie și doar un pas mai aproape de ceea ce ați fost creați să fiți! Mă dedic la a face asta! VOI? TU?