Blog



Consumul de tehnologie

Am patru copii, trei fete și un băiat care vrând-nevrând sunt expuși tehnologiei în mod regulat.

Când am devenit mămică nu știam ce știu acum despre demența digitală (termen despre care am aflat din cartea cu același titlu scrisă de Manfred Spitzer) și despre pericolul abuzului de electronice. Am știut însă cumva, inconștient să nu abuzez. M-a ajutat mult faptul că nu-mi plăcea să-mi petrec timpul în fața televizorului (erau prea multe de făcut și iubit în jurul meu) și aveam câteva credințe personale și de familie, referitoare la tehnologie, de care deja țineam cont. Începem cu ele, poate te inspiră și pe tine.

  1. Nu am folosit niciodată televizorul ca zgomot de fond. Televizorul lăsat sa meargă continuu, e o distragere permanentă de la ce avem de făcut și ne scade productivitatea.
  2. Nu am permis televizoare sau ecrane în dormitor. Nu voiam să fiu adormită de televizor ci să învăț eu să o fac, într-un mod sănătos. Același lucru e valabil și pentru copii.
  3. La fel cum nu voiam să fiu pusă la somn de televizor, mi-am promis să nu apelez la asta ca sursă importantă de distracție. Adică, dacă primul lucru ce-ți vine în minte cînd ești plictisit/ă este televizorul sau youtube, acesta nu e un lucru bun. În cazul meu, consider mai important să apelez la relații și propria-mi creativitate pentru distracție. Cel mai adesea am pus mâna pe cărți și asta m-a ajutat mult să mă dezvolt ca persoană.
  4. Timpul la televizor, la fel ca orice alt lucru, trebuie planificat și monitorizat. Aveam eu o imagine negativă în minte (în engleză îi spune “couch potato”): acea persoană, în general bărbații după serviciu, (să mă iertați vă rog), cu berea într-o mână și telecomanda în alta, aflați aproape în transă, seduși de culorile și zgomotele din tubul din fața lor.
  5. Am spus un mare NU meselor în fața televizorului (nu mă refer aici la puțin popcorn sau o gustare de seară). Am făcut foarte puține excepții (seară de pizza) pentru că am văzut repede ce dependență poate crea.

Nu sunt împotriva tehnologiei și sunt foarte conștientă de cât de mult ne ajută aceasta. Și noi și copiii avem dispozitive (ei de la vârsta decisă de noi) și încercăm să le folosim inteligent, în folosul nostru și nu să ne lăsăm folosiți de ele (capturați până la dependență). Despre beneficii nu cred că e cazul să-ți povestesc, sigur le știi dacă citești acest blog. Vreau să vorbesc despre efectele adverse de care trebuie să fim conștienți pentru noi, dar mai ales pentru copiii noștri.

Efecte adverse:

  1. Declinul mintal este ceva ce se întâmplă natural în timp. Așa cum pentru a preveni osteopenia sau sarcopenia trebuie să facem exerciții fizice, tot la fel pentru a evita demența sau declinul mintal trebuie să ne exersăm creierul, să ne EDUCĂM, să învățăm și mai ales să învățăm să gândim. De aceea, conform specialiștilor, primii 25 de ani de viață sunt extrem de importanți. Folosirea în exces a tehnologiei digitale va duce la declin mintal precoce și nu numai. Consumul excesiv de tehnologie la copii va interfera cu dezvoltarea creierului. Cu cât acest consum începe de la o vârstă mai fragedă, cu atât mai afectat va fi copilul. Recent am avut un interviu cu psihologul Marius Zamfir, membru fondator al Asociaţiei pentru Sănătatea Mintală a Copilului (printre altele) care a observat prin studii clinice că folosirea tehnologiei timp de 4-5h/zi la copii sub 2-3 ani poate duce la o formă de autism numit, chiar de dînsul, autism virtual. Conform unor studii, un procent îngrijorător de copii diagnosticați cu autism (peste 97% în 2017, de 3 ori mai mult decât în 2012 cînd tabletele și telefoanele mobile au început să fie accesibile ușor) aveau în anamneză (istoric) un consum de tehnologie sau mediu digital de peste 4h/zi. Am cunoscut personal un astfel de caz, prieteni de-ai mei, ambii stomatologi. De nevoie au ținut copilul în fața televizorului ore pe zi și a fost depistat cu această tulburare. Din fericire au putut să o remedieze prin eliminarea ecranelor. Domnul psiholog explică totul foarte frumos în acest interviu: https://fb.watch/4VuUybfCXA/
  2. Tulburări de somn la copiii mici dacă mama stă pe telefon în timp ce alăptează.
  3. Doar 30 de minute/zi petrecute în fața ecranelor între 2 și 4 ani pot duce la tulburări în dezvoltarea limbajului.
  4. ADD/ADHD la copii între 7 și 9 ani: gaming-ul favorizează apariția acestor afecțiuni. Când sunt mici copiii trebuie să învețe să se concentreze pe un singur lucru. Gaming-ul îi învață opusul ceea ce va conduce pe viitor la deficit de atenție.
  5. Pot apărea tulburări de concentrare și memorie, scăderea dorinței de învățare și a performanței școlare.
  6. Scade dorința pentru citit (sau cititul e superficial). Pentru că informația e atât de abundentă pe ecrane, copiii învață să citească pe sărite și pierd aprecierea față de informația de calitate din cărți.
  7. Depresie, pierderea bucuriei pentru activități “normale” vârstei lor și care le făceau plăcere înainte.
    Dacă copiii nu se joacă cu jucării sau nu sunt implicați în activități care le dezvoltă creativitatea și creierul (precum arte, lucru manual, muzică, sport etc.) și așteaptă plictisiți momentul folosirii tehnologiei, acesta e un semn mare de îngrijorare. Acesta e momentul când noi apelăm la postul de tehnologie (îi privăm complet pentru o perioadă limitată de timp) și am trecut astfel câteva praguri sănătoase de interacțiune cu ecranele.
  8. Mai mult decât depresia, studiile arată că și tendința de suicid e mai mare la copii. În SUA a crescut de 2 ori incidența suicidului în ultimii 7 ani. În UK, fetele care consumă tehnologie mai mult de 3h/zi au șanse de 2 ori mai mari să devină depresive până la 18 ani.
  9. Dependența: la băieți rata dependenței este mai mare decât la fete.
  10. Scade empatia față de părinți și colegi.
  11. Ecranul albastru determină scăderea melatoninei și deci probleme cu somnul, metabolism prediabetic.
  12. Crește rata obezității cu toate bolile asociate ei, mai ales dacă sunt lăsați să mănânce inconștient în fața ecranelor.
  13. În timp, crește dependența de alcool și droguri.
  14. Folosirea tehnologiei înlătura mult efortul mental. Deoarece dăm UNEI MAȘINI această treabă a gândirii și creării. Ceea ce înainte era făcut de creier, acum e făcut de o mașină.
  15. Pierdem controlul asupra copiilor și adolescenților dacă nu administrăm bine folosirea tehnologiei. La fiul meu am sesizat o stare de mânie post-tehnologie. Am reușit să povestim despre asta și să ajustăm mai bine atât perioada (dimineața e mai bine decât seara) cât și intervalele de timp alocate folosirii tehnologiei (despre ele povestesc mai jos).
  16. Deși sunt foarte PRO socializare, rețelele de social media creează distanțe enorme între oameni. Copiii VĂD că nu sunt incluși la o petrecere, sau nu sunt invitați într-un “grup” etc. și asta le afectează respectul de sine, accentuează comparația (iarba e mai verde la cel cu selfie-ul mai bun) și egocentrismul (apropos de selfies). Treaba noastră este să-i învățăm pe copii să fie încrezători în ei și în același timp modești și buni.

Ce limite avem noi și cum am procedat

Primul și cel mai important lucru este să îi facem conștienți pe copii de pericolele tehnologiei. Ne plac automobilele dar dacă ele reprezintă și un pericol, trebuie să luăm măsuri de prevenție și siguranță. A trebuit să le repet mult timp copiilor să își pună centura de siguranță, sau măcar să le aduc aminte. Nu am obosit făcând-o pentru că le puteam pune în pericol viața. La fel este și consumul excesiv de tehnologie. Deoarece le poate pune în pericol performanța și sănătatea, e necesară o centură de siguranță, adică limite clar trasate și care nu se negociază (mai ales când copiii sunt mici).

Dacă aveți dificultăți cu a comunica efectele adverse și a obține cooperarea copiilor, luați-le electronicele o perioadă de timp și readuceți-le când sunt gata pentru această conversație, respectiv acceptarea limitelor.

Lăsați-i să fie martori la efectele adverse ale ecranelor asupra lor: la ai mei observam înroșirea ochilor sau a feței, mânie sau chiar agresivitate când suna alarma care anunța expirarea timpului, dificultate de a se conecta cu mediul înconjurător sau a se bucura de jucării, prieteni, de timpul petrecut afară (și cât de important e acesta) și tendința de a sta în așteptarea intervalului de ipad. Am discutat aceste aspecte cu ei și acum sunt mult mai prietenoși cu regulile noastre.

Iată măsurile pe care le-am luat în anii de școală, încercând să ținem cont de vârsta dar și de predispoziția copilului. Cei doi mai mici (9 și 10 ani) sunt mai atrași de ecrane decât fetele mari (13, respectiv 15) deci trebuie să fiu mai vigilentă cu ei.

  • Am limitat jocurile pe orice dispozitiv la două zile pe săptămână (Vinerea și Sâmbăta), câte 2h/zi, doar pentru a nu le compromite somnul și capacitatea de a se concentra la școală a doua zi. Bineînțeles că avem și excepții în concedii sau în călătoriile lungi (ecranele sunt unul dintre motivele pentru care nu-mi mai plac călătoriile lungi cu mașina, când copiii parcă devin niște zombi :)). Oridecâte ori am relaxat această regulă ne-am întors la ea, pentru că nu ne-a făcut bine. Prefer ca acest timp să fie dimineața sau după-amiaza, pentru a nu afecta somnul și a nu crea o stare de iritabilitate seara, când ar trebui să ne relaxăm și să ne liniștim pentru somn.
  • Le sunt interzise multe jocuri în care se crează realității virtuale care îi țin blocați acolo mult timp după ce au terminat de jucat și mai ales incapabili de a se bucura de ceea ce-i bucura înainte (adică bucuria pentru care se merită și trebuie să investească energie și timp :)).
  • Accesul la televizor este la fel, doar în week-end și maxim 2 ore pe zi (adesea nu ajungem la acest interval). Mai facem excepții în timpul săptămânii pentru un serial la care ne uităm împreună 30-40 de minute, după cină. Am observat că atunci când nu ne uităm la televizor citim, luăm instrumentele muzicale sau jucăriile. Filmele și serialele TV îi afectează uneori negativ, duc la o atitudine de “mi se cuvine”. Adesea împrumută limbajul din ele, de multe ori nealiniat cu valorile noastre. Le atrag mereu atenția și negociem constant la ce se pot uita. Nu avem cablu ci ne uităm pe Netflix sau Amazon prime. Avem astfel mai mult control și asupra filmelor și asupra timpului nostru (nu sunt reclame).
  • Ținem cont de limita de vârstă a filmelor dar și de calitatea mesajului. I-am împuternicit să aleagă ei, în funcție de valorile pe care le avem: fără înjurături, fără vrăjitorie (cu ai mei am două tabere - cei cărora le este teamă și cei care devin fascinați), fără violență sau bullying etc. Când erau mici alegeam seriale interactive, de calitate. Acum că sunt mai mari le sugerăm filme cu mesaj bun.
  • I-am învățat că tehnologia nu se folosește din plictiseală și le ofer alternative de joacă (de exemplu, aproape zilnic avem prieteni în vizită).
  • Uneori negociez timpul pe tabletă în funcție de timpul petrecut pe trambulină sau alergând.
  • Alteori, dacă insistă că vor mai mult timp și știu că nu au exagerat săptămâna respectivă, îi pun în fața unui curs (asta era înainte de pandemie, acum nu au nevoie de mai mult timp pe ecrane). Jayden a învățat să cânte la mandolină, Jayden cu Julia au urmărit un curs de gătit și au pus în practică rețetele iar Melanie a început un curs de dezbatere (debate) pentru că se pregătește să dea la Drept (cel puțin așa își dorește acum).
  • Nu au voie pe TikTok. Doar fetele mari au acces pe o singură platformă de social media pe care comunică cu colegii, în medie cam 20-30 de minute pe zi.
  • Telefonul l-au primit la 13, respectiv 12 ani cu reguli foarte clare: nu-l iau în camera lor decât rar, pentru chestiuni legate de teme, nu dorm cu el în cameră, telefoanele stau în spațiul comun de locuit. Nu le este lipit de mână sau folosit ca și înlocuitor pentru cărți, relații etc. Îl folosesc ca să comunice cu noi sau să sune un profesor iar pentru conversatii cu prietenii îl pot folosi un timp limitat (când sunt mai mici, doar în prezența noastră).

Nici pe adolescenți nu trebuie să-i uităm în fața televizorului sau ecranelor. Fiecare are limită diferită de toleranță.

În încheiere îți las intervalele de timp acceptate ca sigure de către psihologul Marius Zamfir și susținute de mai multe persoane și entități specializate:
0 - 1 1/2 ani: deloc
1 1/2 - 2 ani: maxim 1/2h și sub supraveghere
2 - 6 ani: maxim 1h/zi
6 - 12 ani: maxim 2h/zi

Înțeleg că fiecare familie este diferită și că avem valori și nevoi diferite. Înțeleg că poate regulile noastre par cam draconice. Avem însă 4 copii cu vârste foarte diferite și dacă nu suntem atenți, cei mai mici vor fi din ce în ce mai repede expuși mediului virtual. Preferăm să le limităm celor mari dacă trebuie să alegem și să negociem la adolescență în funcție și de cât de bine și-au păstrat încrederea noastră. De exemplu pe fete nu trebuie să le controlez la școala on line, în schimb Jayden a fost surprins de câteva ori că se juca în timpul școlii așa că, cel puțin pentru o perioadă de timp, și-a pierdut dreptul la intimitate. Stă fie jos, în spațiul comun, fie în camera lui dar doar cu ușa deschisă, iar din când în când îi facem o vizită surpriză. Înțeleg că depinde mult și de personalitatea copiilor, unii fiind mai predispuși la dependențe. Folosește-te de înțelepciunea ta, stai aproape, stabilește reguli și nu semăna frică. Lasă tehnologia să fie de partea ta și nu împotriva familiei tale. Apară cât poți copilăria și creativitatea copiilor tăi.

Cred că și aceste reguli au contribuit la faptul că copiii mei citesc mult și în fiecare zi, uneori ore întregi.

Sper că te-a inspirat și împuternicit acest articol. Dacă îl crezi util, transmite-l mai departe. E un domeniu în care noi, părinții trebuie să fim foarte vigilenți în zilele noastre.

Cu drag și prețuire,

Carmen