Blog



De ce am ales sa gatesc zilnic

Mâncatul, ca și dormitul și părințeala, este ceva ce voi face zilnic. Cum nu aș vrea să mănânc prost în fiecare zi sau să mă plâng în fiecare zi că “iar trebuie să gătesc”, m-am decis la un moment dat că:

  1. Voi învăța să gătesc bine.
  2. Voi învăța să gătesc cu plăcere.

Totul pornește de la decizia corectă și de la schimbarea narațiunii.

Odată ce am decis cele două lucruri de mai sus, am trecut la treabă. Iată ce m-a ajutat:

  1. În primul rând, a fost motivația de a crește copii sănătoși care mănâncă responsabil, care mănâncă pentru a trăi și nu trăiesc pentru a mânca. Știam că modul în care-i educ legat de mâncare și mesajele pe care le aud (sau nu le aud) de la mine sunt importante pentru o relație bună cu mâncatul și mâncarea. Sunt atâtea dezechilibre în ultima vreme, atâta lume apelează la surse externe (mâncarea fiind una dintre ele) pentru a-și amortiza durerile și singurătatea, încât am decis să iau în serios acest aspect.

    Copiii mei nu aud afirmații de genul: “Mănâncă tot din farfurie” sau “Ia cu pâine” sau “Țin dietă ca să slăbesc,” etc. Ce vreau să-i învăț este să știe când le este foame (uneori setea și foamea se resimt la fel), să știe și să vrea să aleagă gustări sănătoase, să recunoască când au făcut excese și să se înfrâneze singuri. I-am învățat să citească etichete, știu că mâncarea colorată e un mare NU și știu să fie atenți la cum se simt după ce mănâncă, mai ales dacă e un aliment nou introdus. Știu că nivelul de energie, stările lor, capacitatea de concentrare, calitatea somnului și a sistemului imunitar sunt legate și de alimentație. Îi vei auzi spunând: “Simt că nu am mâncat destule fructe și legume azi”. Știu cum trebuie să arate o farfurie sănătoasă și cum să își controleze porțiile.

    Ai mei copii știu că desertul nu e ceva ce mâncăm zi de zi, că dulciurile nu sunt “treats” (“ceva bun”) ci “junk food” și sunt acceptabile din când în când, dacă stau în anumiți parametri pe care i-am agreat împreună.

    Mai știu că anumiți îndulcitori sunt mai buni ca alții și că Nutella e plină de “ce nu ne face bine”. Melanie alege să taie în jumătate zahărul din rețetele de prăjituri când gătește.

    Știu să își facă singuri smoothie și să aleagă rețete pentru meniul săptămânal din caietul de rețete sau din multele cărți de bucate în care am investit.

    Copiii mei cred că “orezul” de conopidă este orez și nu își mai amintesc ce gust au pastele din grâu. :)

    Au auzit nu doar o dată: “Înțeleg că ți-e foame, însă va trebui să aștepți, servim masa imediat. Poți să ronțăi din legumele de pe masă.” Mi-am făcut un obicei să am mereu pe masă, mai ales înainte de cină, bastonașe de legume crude. Dacă sunt acolo, cumva dispar și în plus îmi permit să zic NU unui snack care le-ar strica altfel cina. În felul ăsta, dacă își umplu burtica cu legume crude, nu mai insist la cină. Papă exact cât au nevoie. Apropo, e în regulă să îi fie copilului foame o perioadă scurtă, până îi poți oferi o opțiune mai sănătoasă. De multe ori și plictiseala are “gust de foame”. :)

    Când erau mai mici și voiam să îi învăț despre mâncare, nu doar să le restricționez anumite alimente, făceam jocuri cu ei: pe o farfurie de hârtie puneam atâtea linguri de untură câtă grăsime se regăsea într-un hamburger McDonalds sau lipeam pliculețe de zahăr, unul sub altul, atâtea câte se găseau într-un biscuite cu ciocolată. Erau distrași, uimiți și data viitoare când treceam pe lângă McDonalds ziceau “Yikes” în loc de “Vrem” :) (true story, chiar funcționează).

    Copiii mei fac cursuri universitare în timpul lor liber și de gătit, printre altele (suntem abonați la un site de pe care își aleg periodic cursuri).

  2. Am ales să mă înrolez într-un curs de health coaching tocmai pentru a învăța eu însămi de la experți. În 6 luni de zile de studiu intensiv m-am certificat ca și health coach. Nu folosesc diploma pentru nimic decât că iau informația asimilată și o aplic în bucătăria mea, respectiv în comunitatea de care mă ocup. Învățăm împreună să mâncăm corect pentru că alimentația e baza piramidei de sănătate. Ești ceea ce mănânci!

  3. Am ales să gândesc simplu cu privire la mâncare. Nu numărăm calorii, ci ne orientăm pe mâncăruri dense în nutrienți. Am ales înlocuitori care ne plac și care sunt o opțiune mai bună la pastele din grâu, laptele de vacă sau uleiul de floarea soarelui ca să dau doar câteva exemple.

  4. Eu nu mă uit la televizor aproape deloc, însă când o fac, mă uit la emisiuni de gătit. Am învățat și asimilat câteva aspecte care fac gătitul fun și super gustos.

  5. Am decis să facem un meniu de trei săptămâni și să alegem de acolo, prin rotație, ce gătim împreună ca și familie. Am decis să gătim zilnic, cu mici excepții. Primul motiv este pentru că nu ne plac (și nici nu sunt sănătoase) mâncărurile încălzite, iar al doilea motiv este ce vă spuneam în introducere că am decis: gătitut va fi ceva făcut zilnic și cu drag.

  6. La noi acasă gătitul e o activitate de familie. În jurul orei 17:00 ne strângem în bucătărie cu toții: unii gătesc (de regulă unul dintre copii gătește cu mine), alții colorează, povestesc întâmplări de peste zi, dau (în sfârșit) atenție cățelului și puilor din curte, etc. Am învățat că implicându-i la gătit se plâng mult mai rar de mâncare pentru că știu că mâine le vine lor rândul să fie criticați. De asemenea, în zilele în care gătesc pot participa la alegerea meniului, ceea ce îi fericește tare de tot! Ca și regulă simplă, ei știu că indiferent ce proteină și carbohidrați alegem, întotdeauna, dar întotdeauna trebuie să existe legume în meniu - sub orice formă, deși încercăm cât mai des să fie crude.

  7. Avem grădină? Nu, nu suntem buni grădinari. Abia am cules vreo două mâini de fasole verde, câțiva dovlecei și castraveți, mulți morcovi minusculi, mărar și salată verde. ;) Dar încă învățăm, nu ne lăsăm.

  8. E puțin mai greu să facem cumpărături pentru că mergem la mai multe magazine, fiecare cu specialitatea lui, ca să ne asigurăm că avem merinde proaspete și crescute cu grijă. Am învățat să facem cumpărături mai ales din perimetrul magazinelor - începem cu fructe și legume și ne mutăm la carne, lactate (mai puține), iar ceea ce locuiește într-o cutie sau conservă ținem pe minim. Cum spuneam, nu suntem extremiști de nici un fel pentru că dorim să putem menține săptămână de săptămână ceea ce hotărâm.

  9. Mâncăm puțină pâine și când mâncăm preferăm să o facem noi, acasă. Da, am investit într-o mașină de pâine. E un life-saver!

  10. Suplimentăm - folosim zilnic suplimente sănătoase pentru că știu că, oricât mă străduiesc, nu îmi pot acoperi doar din alimentație micronutrienții de care celulele mele au nevoie (pentru că nici solul nu mai e cum a fost). Suplimentarea face o mare diferență în vitalitatea și productivitatea noastră, precum și frecvența și durata îmbolnăvirilor (de fapt nu am mai intrat într-o farmacie de ani de zile).

Ca și concluzie, gătitul este un skill de care copiii vor avea nevoie. Implică-i, oricât de greu ar fi. Ajută-i să fie mândri de obiceiuri și rețete de familie. Una dintre fiicele mele, Julia (12 ani), are un caiet de rețete în care notează de fiecare dată când gătim împreună. Ea este responsabilă de exemplu de a găti mereu aripioarele de pui. Jayden (10 ani) iubește chipsurile noastre de kale și broccoli sote cu ciuperci. În rarele ocazii în care mergem la restaurant își comandă broccoli dar “să fie așa cum face mama”. Katie (mezina de 7 ani) comandă cartofi roșii (dulci) mai degrabă decât pe cei prăjiți și somon în loc de pui. Melanie adoră să fie responsabilă de deserturi atunci când le servim (făcute mereu în casă).

Îmi place să mănânc, sunt sclifosită la capitolul ăsta (am fost așa de când mă știu), așa că am decis să mă educ. Exact ca în toate lucrurile care contează.

Lucrez acum la o cărticică de bucate pentru familii. Stai aproape! S-ar putea să-ți fie și ție de ajutor.

Să ne fie de folos,

Carmen